Între curajul unui popor şi nesimţirea unui preşedinte.

În timp ce în autoproclamata "Republică Nistreană" apar emisiuni în "limba moldovenească", în timp ce găgăuzii ne oferă lecţii de istorie despre Ştefan cel Mare şi în condiţiile în care noi stăm bine mersi în casă întinşi pe pat, unde e cald şi bine, ucrainenii se confruntă cu cea mai importantă problemă pe care au avut-o vreodată de la independenţă încoace.

Nu m-am gândit sau, cel puţin, nu am crezut acest lucru în noiembrie 2013, când manifestările abia luaseră amploare, dar se pare că Ucraina se prea poate sfărâma în două state separate. Aşa cum, Doamne fereşte, se află în pragul unui război civil. Urmările acestui război ar fi catastrofale, atât din punct de vedere politic cât şi material. De ce? Voi aduce mai jos câteva argumente pentru a întări ideea.

1) Pierderi umane enorme:
Cu o populaţie de peste 44 de milioane de oameni, o bună parte ar putea fi strivită cu uşurinţă. Nu este cu seamă să facem nişte calcule exacte, dar să ne gândim bine şi la faptul că vor exista interese din exterior, despre care am să vorbesc la următorul punct.

(Apropo, deja s-a anunţat că sunt trei persoane moarte, dar nu m-ar mira ca până mâine dimineaţa numărul să fie înzecit.)

2) Implicarea Rusiei şi a Europei:
Europa - mai mult din punct de vedere diplomatic, iar Rusia - mai mult cu tancurile. Ca să nu mai amintesc că în centrul Kievului deja se află un tanc, şi câte vor mai urma... Este mult prea lucid că slugile de la Kremlin ale lui Putin deja au elaborat un scenariu de la A la Z, oricare ar fi acesta. Scopul însă este bine cunoscut.

3) Divizarea Est-Vest:
O posibilă urmare poate fi divizarea Ucrainei în "Ucraina de Vest" şi "Ucraina de Est", conform orientării politice a majorităţii din regiunile respective. Bineînţeles că Vestul ar continua calea integrării europene, însă Estul ar fi şi mai mult prostit de mâna Moscovei, deci ar urma integrarea în spaţiul vamal Rusia-Belorus-Kazahstan. "Cele două Ucraine" ar mai avea nevoie în acest caz de o reformare a sistemului economic.

Ah, şi nu-mi spuneţi că protestatarii au început primii să apeleze la violenţă. În primul rând este un fals susţinut de călăii Kremlinului, iar în al doilea - aceştia au avut tot dreptul moral. Să explic cele menţionate în parte.

În privinţa "violenţei", am să amintesc că anume forţele de ordine subordonate lui Ianukovici, încă din primele zile ale începerii protestelor au rănit zeci de persoane. Îmi aduc bine aminte de capurile sparte văzute la TV, dar şi de ştirile manipulatoare de la "Pervîi Canal", care susţineau aceleaşi teorii deprimate de o singură idee propagandistică.

Cât despre "dreptul moral al protestatarilor", afirm fără nicio mustrare de conştiinţă şi fără nicio parere de rău că singura persoană care se face vinovată de situaţia creată este preşedintele Viktor Ianukovici. Nesimţirea lui a întrecut orice limite. Nu ştiu dacă a mai existat vreun preşedinte în istoria Europei care nu doar să nu demisioneze, dar care nici măcar să nu încerce să mişte vreun deget pentru a satisface voinţa poporului ştiind că de câteva luni de zile între zeci şi sute de mii de persoane ies în stradă, pe asemenea frig, cu asemenea riscuri. Eu personal l-aş fărâmiţa bucăţele dacă aş avea frumoasa ocazie. Asemenea oameni merită mai mult decât un scaun electric. Păcat ca ziua lui de naştere e abia în iulie. Până atunci, probabil, nu va mai fi la putere, căţeaua... Sau şi mai bine, va sta acolo unde îi este locul: după gratii în locul Iuliei Timoşenko.

Cine primul îmi va critica "limbajul obscen"? Ia să vă vad!