miercuri, 22 ianuarie 2014

Între curajul unui popor şi nesimţirea unui preşedinte.

În timp ce în autoproclamata "Republică Nistreană" apar emisiuni în "limba moldovenească", în timp ce găgăuzii ne oferă lecţii de istorie despre Ştefan cel Mare şi în condiţiile în care noi stăm bine mersi în casă întinşi pe pat, unde e cald şi bine, ucrainenii se confruntă cu cea mai importantă problemă pe care au avut-o vreodată de la independenţă încoace.

Nu m-am gândit sau, cel puţin, nu am crezut acest lucru în noiembrie 2013, când manifestările abia luaseră amploare, dar se pare că Ucraina se prea poate sfărâma în două state separate. Aşa cum, Doamne fereşte, se află în pragul unui război civil. Urmările acestui război ar fi catastrofale, atât din punct de vedere politic cât şi material. De ce? Voi aduce mai jos câteva argumente pentru a întări ideea.

1) Pierderi umane enorme:
Cu o populaţie de peste 44 de milioane de oameni, o bună parte ar putea fi strivită cu uşurinţă. Nu este cu seamă să facem nişte calcule exacte, dar să ne gândim bine şi la faptul că vor exista interese din exterior, despre care am să vorbesc la următorul punct.

(Apropo, deja s-a anunţat că sunt trei persoane moarte, dar nu m-ar mira ca până mâine dimineaţa numărul să fie înzecit.)

2) Implicarea Rusiei şi a Europei:
Europa - mai mult din punct de vedere diplomatic, iar Rusia - mai mult cu tancurile. Ca să nu mai amintesc că în centrul Kievului deja se află un tanc, şi câte vor mai urma... Este mult prea lucid că slugile de la Kremlin ale lui Putin deja au elaborat un scenariu de la A la Z, oricare ar fi acesta. Scopul însă este bine cunoscut.

3) Divizarea Est-Vest:
O posibilă urmare poate fi divizarea Ucrainei în "Ucraina de Vest" şi "Ucraina de Est", conform orientării politice a majorităţii din regiunile respective. Bineînţeles că Vestul ar continua calea integrării europene, însă Estul ar fi şi mai mult prostit de mâna Moscovei, deci ar urma integrarea în spaţiul vamal Rusia-Belorus-Kazahstan. "Cele două Ucraine" ar mai avea nevoie în acest caz de o reformare a sistemului economic.

Ah, şi nu-mi spuneţi că protestatarii au început primii să apeleze la violenţă. În primul rând este un fals susţinut de călăii Kremlinului, iar în al doilea - aceştia au avut tot dreptul moral. Să explic cele menţionate în parte.

În privinţa "violenţei", am să amintesc că anume forţele de ordine subordonate lui Ianukovici, încă din primele zile ale începerii protestelor au rănit zeci de persoane. Îmi aduc bine aminte de capurile sparte văzute la TV, dar şi de ştirile manipulatoare de la "Pervîi Canal", care susţineau aceleaşi teorii deprimate de o singură idee propagandistică.

Cât despre "dreptul moral al protestatarilor", afirm fără nicio mustrare de conştiinţă şi fără nicio parere de rău că singura persoană care se face vinovată de situaţia creată este preşedintele Viktor Ianukovici. Nesimţirea lui a întrecut orice limite. Nu ştiu dacă a mai existat vreun preşedinte în istoria Europei care nu doar să nu demisioneze, dar care nici măcar să nu încerce să mişte vreun deget pentru a satisface voinţa poporului ştiind că de câteva luni de zile între zeci şi sute de mii de persoane ies în stradă, pe asemenea frig, cu asemenea riscuri. Eu personal l-aş fărâmiţa bucăţele dacă aş avea frumoasa ocazie. Asemenea oameni merită mai mult decât un scaun electric. Păcat ca ziua lui de naştere e abia în iulie. Până atunci, probabil, nu va mai fi la putere, căţeaua... Sau şi mai bine, va sta acolo unde îi este locul: după gratii în locul Iuliei Timoşenko.

Cine primul îmi va critica "limbajul obscen"? Ia să vă vad!

sâmbătă, 18 ianuarie 2014

Cazul Banciu şi prostia moldovenilor.

Filmuleţul a făcut furori pe internet, iar mass-media, atât cea din stânga cât şi din dreapta Prutului, a fost preocupată zilele trecute de cele întâmplate. Deşi consider că s-a făcut prea mult "tam-tam", este firesc să încercăm să analizăm situaţia şi din alt punct de vedere.

Faptul că un neghiob slab la minte, prezentator al unei emisiuni din România, i-a numit pe studenţii moldoveni de le est de Prut "proşti", iar pe studente "curve" este de-a dreptul inadmisibil. În acest caz ar trebui să se ia măsuri mult mai usturătoare decât amenda mizeră care i-a fost acordată postului B1. Nu ştiu cu ce s-a ales personal prezentatorul, însă cred că nu mai are ce căuta la TV. Postul de televiziune menţionat ar trebui să ia atitudine şi să renunţe la emisiuni cu conţinut jignitor. Este lucru clar.

Ceva totuşi ne scapă. De ce oare atunci când românii sunt numiţi ţigani, nimeni nu îşi cere scuze? Dragi compatrioţi, nu vă este ruşine să aveţi paşaport românesc dacă "românii sunt ţigani"? Rezultă că, oficial şi cu acte în regulă, şi voi sunteţi ţigani. Dacă nu aţi facut-o până acum, de astăzi aveţi un motiv în plus să vă mândriţi.

Aş fi bucuros dacă v-ar deranja la fel de mult închiderea şcolilor cu predare în limba română din Transnistria, declaraţiile (cele oficiale) ruseşti privind viitorul Republicii Moldova, referendumul din UTA Găgăuzia şi lista poate continua. De ce nu deveniţi la fel de "patrioţi" şi "apărători ai suveranităţii ţării" atunci când suntem pe bune ameninţaţi de vecinul din răsărit? Vă sunt mai dragii ruşii decât românii, decât voi înşivă?

miercuri, 8 ianuarie 2014

Retrospectiva anului 2013: realizări şi eşecuri.

Despre anul 2013 se poate spune multe. În principiu, Republica Moldova a înregistrat mari succese în domeniul politic pe calea integrării europene. Despre cele mai importante evenimente, bune sau rele, voi încerca să expun pe scurt esenţialul, să sintetizez semnificaţia acestora pe linii mari.

Deşi se cunoaşte că Republica Moldova a intrat în 2013 cu stângul, în prima jumătate a anului înregistrându-se o serie de evenimente politice care au discreditat imaginea statului, odată cu depăşirea crizei politice Moldova a fost marcată şi de fenomene pozitive.

Voi relata în continuare, pe scurt, importanţa şi impacul acestora asupra "spectrului" Republicii Moldova. Le voi clasifica după data producerii lor.

1. Pădurea Domnească:
Fără îndoială, cel mai aprins discutat subiect al începutului lui 2013 a fost omorul omului de afaceri Sorin Paciu în cadrul rezervaţiei naturale "Pădurea Domnească", când mai mulţi oameni politici s-au aflat la o partidă ilegală de vânătoare. Luni de zile s-a tot investigat incidentul, până au găsit (sau nu?) adevăratul vinovat - fostul vicepreşedinte al Curţii de Apel Chişinău, Gheorghe Creţu.

Bineînţeles, unii dintre voi veţi spune că incidentul (omorul) a avut loc pe data de 23 decembrie a anului 2012, însă scandalul izbucnit a ţinut luni de zile, cam până în vara lui 2013.

2. Criza politică şi destrămarea AIE 2:
Drept consecinţă a vâlvei din "Pădurea Domnească", a avut loc un conflict de interese între partidele membre ale AIE 2 care a dus la destrămarea acestei alianţe. Astfel, la 13 februarie 2013, Vlad Filat a anunţat retragerea partidului pe care-l conduce din "Alianţa pentru integrare europeană 2". Dar cursa stângace, lipsită de îndemânare nu s-a terminat aici, aşa cum pe 5 martie, prin votul a 54 de deputaţi, guvernul condus de Vlad Filat a fost demis. Moţiunea de cenzură a fost înaintată de partidul lui Vladimir Voronin.

PCRM însă nu s-a oprit aici, ci a ştiut foarte bine cum să se folosească din plin de situaţie. Pe 25 aprilie, împreună cu deputaţii liberal-democraţi au votat pentru demiterea lui Marian Lupu din funcţia de speaker al parlamentului. Din totalul de 79 de voturi acordate, 76 de deputaţi au votat "PENTRU", şi doar 3 au fost împotrivă. Amintesc că liberalii şi democraţii s-au abţinut de la vot motivând că acest act este unul ruşinos pentru viitorul democratic al Republicii Moldova.

3. Parafarea Acordului de Asociere:
Trecând, totuşi, peste evenimentele mai puţin glorioase ale Republicii Moldova, cea mai mare realizare a anului 2013 pentru cetăţenii acestei ţări, a fost parafarea Acordului de Asociere la Vilnius. După lungi dezbateri televizate, nelinişti ale mass-mediei naţionale, acest acord a fost, într-un fericit final, parafat. Spun "nelinişti", pentru că după anularea semnării acordului de către Kiev, în presa noastră s-a cultivat o temere că vom apuca aceeaşi soartă ca şi Ucraina în legătura cu Summitul de la Vilnius, deci că vom fi nevoiţi să cedăm presiunilor de la Kremlin.

Cu ocazia parafării s-au desfăşurat şi ample activităţi în centrul capitalei. Cu ajutorul Primăriei, în Chişinău au fost abordate drapele tricolor şi ale Uniunii Europene, iar spre seară a avut loc un concert muzical pro-european.

4. "Oficializarea" limbii române:
Ţin minte foarte bine când în ajunul lui 5 decembrie toată presa scrisa despre cea avea să decidă Curtea Constituţională cu privire la articolul 13 din Constituţia Republicii Moldova. În mod firesc, o bună parte susţineau că nu se va schimba nimic, că "limba moldoveneacă" tot "moldovenească" va rămâne. Acest pesimism, trebuie să recunosc, mă învăluia şi pe mine, până când...

Până când am aflat că grijile mele erau zadarnice. În ziua aceea (5 decembrie), când am citit presa, am rămas puternic surprins. A fost vorba despre o surprindere, cum să mă exprim... prea puţin spus "plăcută".

Deşi urăsc să fac asta, le mulţumesc liberalilor Mihai Ghimpu, Valeriu Muntean, Corina Fusu, Boris Vieru, Gheorghe Brega şi liberal-reformatorului Ana Guţu pentru sesizările depuse la Curte. Cred că, fiecare dintre politicienii enumeraţi, au meritat câte o mulţumire, pentru că cine ştie cât putea să mai ţie această nedreptate.

Ţin să reamintesc că, hotărârea din data de 05.12.2013 luată de Curtea Constituţională, s-a sprijinit pe ideea prevalării declaraţiei de independenţă a Republicii Moldova, în care se menţionează clar: popor român - limba română.

5. Constituirea PLR:
Nu mai puţin important a fost constituirea noului partid PLR - Partidul Liberal Reformator. Oficial, acesta a fost "fondat" pe data de 15 decembrie în cadrul Congresului I de Constituire la Palatul Naţional "Nicolae Sulac". Cadoul pe care l-a primit acest partid în ajunul Anului Nou a fost înregistrarea acestuia la Ministerul Justiţiei, act prin care partidului i s-a asigurat o temelie juridică.

Istoria formării acestui partid este una lungă. Totul a început de la scandalul din interiorul Partidului Liberal. Pe 12 aprilie, 31 de membri ai PL s-au reunit în cadrul Consiliul de Reformare a Partidului Liberal. Aceştia din urmă au cerut convocarea congresului extraordinar al partidului şi alegerea lui Dorin Chirtoacă preşedinte al PL. În următoarea zi, Ghimpu a exclus mai mulţi deputaţi din partid.

Pe 21 iunie a avut loc Adunarea Generală a Consiuliului de Reformare a Partidului Liberal, unde s-a decis formarea unei noi formaţiuni politice cu doctrină liberală. Pe 1 august la Chişinău a avut loc prima şedinţă a Consiliului de Constituire a Partidului Liberal Reformator.

După părerea mea, nu există mari şanse ca acest partid să treacă pragul parlamentului după următoarele alegeri anticipate. Aceeaşi idee este susţinută şi de marea parte a mass-mediei.


Poate au mai fost şi alte evenimente importante, pe care le-am trecut cu vederea. Însă principalele cinci care m-au marcat cel mai mult, pe mine personal, au fost anume cele enumerate mai sus. Să sperăm că anul acesta vom avea parte de mai puţine rele în alte politicii, şi dimpotrivă - de mai multe bunuri.

Long live, Moldova!

duminică, 5 ianuarie 2014

Sindromul "sunt moldovan".

Prea m-am săturat de cretini descreieraţi care se dau cu părerea la un anumit subiect despre care nu au habar. S-ar părea că este un lucru firesc să existe asemenea specimene în orice colţişor al societăţii, mai cu seamă în Republica Moldova. Problema în sine este că această latură a comunităţii nu ezită să bată cu pumnul în masă atunci când sunt contrazişi de cineva, deci atunci când există păreri împărţite.

Întâlnim zilnic asemenea persoane: pentru că acestea există peste tot. Zilele trecute chiar, am discutat cu nişte indivizi despre unire, românism, patriotism etc. Logica lor le spunea aşa: "trăim în Moldova, înseamnă că suntem moldoveni". Însă atunci când creierul îţi pune prea multe bariere este evident că mai mult decât atât nu te duce capul să gândeşti. Oare dacă mi-aş cumpăra un bilet de avion pentru a ajunge la New York, m-aş transforma în american? Şi dacă biletul ar fi tur-retur?

Nu vreau să mă consum pentru a le dedica o lecţie de istorie, căci oricum ar nega la disperare orice-aş spune, orice-aş argumenta. Cum se face însă, atunci când sunt întrebaţi în ce an a fost întemeiat Principatul Moldovei, că nu cunosc vreun răspuns. Şi m-aş mulţumi măcar cu un răspuns aproximativ corect, adică aproape de adevăr.

Am să prezint mai jos o serie de argumente aduse în favoarea românismului, pe care "compatrioţii noştri" ar trebuie să le înghită sec, dacă nu să le şi promoveze. Sau dacă nu îi lasă mândria, să aducă contraargumente, dar să fie vorba despre nişte idei temeinice, cugetate înainte de a fi rostite.

1. Rădăcinile strămoşeşti:
În primul rând, este cazul să ne amintim de strămoşii noştri. Da, suntem urmaşii marelui Ştefan, dar dacă săpăm mai adânc în trecut, vedem că şi acest Ştefan are nişte strămoşi. Aici vreau să fac o referire la daci. Iar pentru cei mai puţini iubitori de literatură şi mai mult de desene, poftim şi harta Daciei:


După cum se poate observa, hotarele ei cuprinde tot teritoriul Republicii Moldova de astăzi, evident şi statul vecin România. Deci cum se explică faptul că acum două mii de ani aparţineam unei singure formaţiuni statale sub denumirea de Dacia? Mi se pare ilogic să vă negaţi propria originea etnică.

2. Principatul Moldovei:
După cum bine se ştie, a fost întemeiat de Dragoş I la 1359. Etimologia care studiază originea denumirii de Moldova propune mai multe teorii, principala fiind legată de râul cu acelaşi nume şi de căţeaua pe numele Molda. De ce însă se evită să se spună, la fel de deschis şi direct (şi mă refer aici atât la populaţia de rând cât şi la mass-media moldovenească) că Dragoş I, important nume în istoria Moldovei, a populat noul voievodat cu români din Maramureş? Ne este frică să ne recunoaştem străbunii, să ne recunoaştem, de fapt, pe noi înşine?

3. Ştefan cel Mare:
Apropo, Ştefan cel Mare se considera român. La fel îi considera pe toţi locuitorii ţării pe care o conducea. Iar pentru că eşti prea fraier să crezi acest lucru, îţi mai spun una. Bogdan al II-lea, tatăl lui Ştefan cel Mare, a fost căsătorit căsătorit cu Doamna Oltea (călugărită cu numele Maria), pe care a întâlnit-o pe vremea când s-a refugiat în Ţara Românească pentru pune la punct cu Vlad Ţepeş (care îi era rudă apropiată) campania de luare a tronului Moldovei. Unii istorici presupun că numele de Oltea vine de la râul Olt din Ţara Românească. Având aceste considerente, nu este limpede oare că Ştefan cel Mare era român, ca şi toţi ceilalţi conducători?

4. Ocupaţia rusească dintre 1812-1917:
Şi pentru că odată cu încheierea războiului ruso-turc din 1806-1812 partea de est a Ţării Moldovei a fost încorporată Imperiului Ţarist, este important să reţinem câteva aspecte de bază:
1) Denumirea de Basarabia vine de la dinastia basarabilor - familia care a jucat un rol crucial în întemeierea Ţării Româneşti. Anume din ea s-au ales primii domni ai ţării. Şi dacă eşti mai mare fan al internetului decât al cărţii, îţi citez de pe Wikipedia un mic fragment: "Între aceștia [familia Basarabilor] și familia domnitoare a Mușatinilor din Moldova există o relație de rudenie." - încă o confirmare în legătură cu importanţa relaţiilor ţărilor româneşti Moldova şi Valahia.
2) Pentru a conştientiza că până şi cotropitorii din răsărit înţelegeau realitatea istorică a acestui ţinut, dar şi pentru a întări în acelaşi timp ideea de mai sus, se poate aduce în discuţie şi vechiurile planuri a Ecaterinei a II-a a Rusiei de formare a unei noi formaţiuni statale sub numele de "Noua Dacie" care să cuprindă teritoriul întregii Moldove cât şi a Ţării Româneşti, iar Imperiului Austriac să-i dea în cadou "cealaltă Dacie", adică Transilvania. Planul era pus în discuţie între cele trei imperii: Imperiul Rus, Imperiul Habsburgic şi Turcia, însă într-un final lucrurile au ajuns să se petreacă altfel, pentru că Turica nu ar fi putut accepta această împărţire teritorială sub nicio formă. Avea mult de pierdut. Ţarina era gata să mai îmblânzească condiţiile, dar nici aşa nu s-a ajuns la o înţelegere decât până după semnarea Tratatului de la Bucureşti, care a rezultat împărţirea teritorială din 1812.
3) Pentru că am citit cartea "Conştiinţa naţională a românilor moldoveni" scrisă de regretatul conaţional şi marele erou Gheorghe Ghimpu, pot pune că am rămas oarecum nedumerit să văd ca totuşi, chiar şi în cele mai drastice condiţii de rusificare ce se produceau între Nistru şi Prut, existau importante personaje ruseşti (printre care şi renumiţi istorici) care recunoşteau şi scriau despre faptul că Basarabia este populată de o majoritate românească. Chiar Nikolai Durnovo a scris: "Mă pun şi scriu a mia oară, că Basarabia trebuie să fie românească." - adică sa aparţină Regatului Românei de pe acea vreme. Din lecturile mele îmi amintesc că acest onest istoric rus a vizitat de mai multe ori Basarabia, cam pe la începutul anilor 1900, adică pe vremea când populaţia băştinaşă "îşi revenea din somnul cel de moarte", manifestându-şi dorinţa de a se desprinde de marele imperiu şi de unire cu patria-mamă. Este lucid de unde şi-a făcut aceste concluzii istoricul Nikolai Durnovo.

5. Unirea Basarabiei cu România:
Ca o continuare a punctului 3 de la capitolul anterior, afirm că Unirea Basarabiei cu România, care a avut loc la 27 martie 1918, a fost strălucitul rezultat al unei aprigi lupte a cărei ideal părea a fi utopic la un moment dat. Mişcările pentru renaştere naţională începea cu un număr crescând de manifestanţi. De la an la an acestea deveneau tot mai ample, mai multe, mai puternice. Astfel, a fost inevitabil ca unirea să fie votată de o majoritate absolută a organului legislativ al Republicii Democratice Moldoveneşti, desprinse de câteva luni înainte de unire de Imperiul Ţarist.

În ziua de 27 martie a anului 1918, când Sfatul Ţării avea pe ordinea de zi chestiunea unirii, parlamentarii au votat în mod democratic ca Basarabia să se alipească Regatului Român, respectând anumite cerinţe impuse de România, printre care se numărau: ducerea la bun sfârşit a reformei agrare, adoptarea unei constituţii democratice, respectarea dreptului la cuvânt, religie, naţionalitate etc.

Trebuie să evităm speculaţiile că deputaţilor "li s-au promis pământ" sau că au fost impuşi prin diferite metode să voteze prin "da" la unire. De altfel, cum se face că până şi cei câţiva deputaţi care s-au pronunţat împotriva unirii au fost până la urma ucişi de sovietici în 1940, alături de toţi ceilalţi foşti deputaţi ai Sfatului Ţării? Motivul era simplu: eliminarea oricăror martori ai acelui mare eveniment din 1918.


Concluzionăm ferm că suntem acelaşi popor cu fraţii de peste Prut, că nu putem fi altceva decât români. Am să vă amintesc prin ce a spus Alexei Mateevici, autorul versurilor actualului imn al Republicii Moldova: Da, suntem moldoveni, fii ai vechii Moldove, dar facem parte din marele trup al românismului. Sper că măcar imnul vi-l iubiţi, care se referă la limba română, în niciun caz "moldovenească". Numai bine!

miercuri, 1 ianuarie 2014

Revenirea + Concurs!

Salutare dragi utilizatori,

După o lungă pauză de aflare "în stare de comă", am revenit cu noi forțe pentru noul an. Nu am mai scris aproape timp de o lună din cauza lipsei de timp sau pur și simplu pentru că m-am îngropat într-un adânc somn de trândăvie. O trândăvie mai mult fizică, dar care a afectat, cu siguranță, și modul psihic de a acționa.

După un timp de meditații asupra faptului, m-am gândit că ar fi interesant să deschid și o pagină de facebook pentru acest blog, pe care voi posta toate activitățile desfășurate pe blog sau despre blog. Și pentru că țin foarte mult la voi, inevitabil am și o surpriză. (Da, știu că am întârziat puțin cu ideea, dar cadouri se pot face oricând, nu-i așa? Oare este cazul să așteptăm Crăciunul, Revelionul, Paștele, zile de naștere sau alte ocazii "speciale" pentru a primi sau oferi daruri? Categoric NU! Pentru că nu suntem prieteni numai de sărbători, numai pentru că am însemnat în calendar o dată importantă sau numai pentru că statul ne-a oferit o zi liberă.)

Așadar, vă invităm să ne apreciați pagina de facebook accesând următorul link:
https://www.facebook.com/RazvanChiritaBlog

Dacă doriți să ne oferiți și o mână de ajutor promovând acest blog, puteți invita și prietenii să aprecieze pagina de facebook. Mulțumim!

Pentru a afla despre ce este vorba, vă amintim că am postat, (tot pe pagina de facebook), acest concurs.

Nu vă doresc succesuri, pentru că nu sunt Crin Antonescu. Vă doresc succese, doar atât.

duminică, 8 decembrie 2013

Domnule Lupu, chiar nu ne interesează IQ-ul dumneavoastră.


Preşedintele Partidului Democrat al Republicii Moldova, Marian Lupu, şi-a expus "părerea" în tribuna parlamentului cu privire la decizia Curţii Consituţionale în legătură cu modificarea sintagmei "limba moldovenească" din aliniatul 1 al articolului 13 din Constituţie în "limba română". Nemulţumit de adevărul ştiinţific, Lupu a propus organizarea unui referendum naţional în care populaţia Republicii Moldova să decidă singură ce limbă vorbeşte, sau mai exact, ce limbă crede că vorbeşte.

Sincer vorbind, nu doresc şi nu mi se pare normal ca majoritatea mediocră a acestei ţări să decidă ce limbă vorbesc. Spun majoritatea mediocră pentru că populaţia a fost prostită de ideologia comunistă din "epoca sovietică" şi nu mai puţin de Constituţia votată în 1994 de nişte parlamentari şi mai mediocri. Preocupaţi de o mare de probleme, pe foarte puţini cetăţeni îi interesează ce limbă vorbim, iar pentru 2 lei şi o bucată de pâine ar vota pentru orice limbă inexistentă posibil. Nu degeaba sărăcia e arma principală "a celor de sus", o armă antidemocratică prin care se poate foarte uşor obţine voturi. Un eventual referendum în acest sens ar putea confirma-o, însă să nu mergem prea departe cu ideea, căci nu va exista niciun referendum.

Oricum ar fi, parlamentul, corupt şi mediocru cum este, e obligat să modifice articolul 13 al Constituţiei fără dar şi poate. Decizia din 5 decembrie 2013 a Curţii Constituţionale este definitivă şi nu poate fi supus vreunui atac şi niciun referendum din lume nu l-ar scuti pe lup să voteze "noua limbă".

Mai mult decât atât, acesta are de ales între limba română şi alegeri anticipate. Chiar sunt curios ce va alege: încă un an de "ţâţa puterii" acceptând decizia Curţii sau alegeri anticipate (pe care comuniştii tare le mai aşteaptă) optând pentru o limbă care nu a fost niciodată demonstrată din punct de vedere ştiinţific. Apropo de ştiinţă, vă mai aduceţi aminte, domnule Lupu, de ce aţi declarat în 2009? Ei, cum aşa? Aţi spus că vorbim limba română, dar v-aţi răzgândit, se pare. Iar acum urlaţi sus şi tare că vorbiţi moldoveneşte. Foarte bine! Demonstraţi asta. Demonstraţi că există această limbă şi nu ne mai vorbiţi despre drepturile omului, căci le cunoaştem foarte bine.

Părerea mea în raport cu "dreptul cetăţenilor de a decide ce limbă vorbesc" e ok, însă mi se pare o ruşine naţională ca un referendum să se bazeze pe un fals grosolan apărut în 1924 în Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, promovat în partea stângă a Nistrului până în 1940, iar ulterior în ambele părţi ale Nistrului până la căderea Uniunii Sovietice. Ideea e că nu avem dreptul moral de a alege între o limbă existentă (română) şi una inexistentă (moldovenească).

Prin declaraţiile dumneavoastră, domnule Lupu, ne demonstraţi că sunteţi un prost. Iar pe noi, chiar nu ne interesează IQ-ul pe care îl aveţi. Aşa că succes!

vineri, 29 noiembrie 2013

Sfântul Putin şi tupeul cel de toate zilele.

Ştim cu toţii ce se întâmplă în Ucraina. Protestele în masă care au loc în capitală şi nu numai, este exprimarea sinceră a poporului ucrainean în legătură cu vectorul Ucrainei, care este, fără îndoială, unul european. Ştirea şoc care a provocat aceste nemulţumiri a fost comentată de importanţi lideri europeni, pe alocuri şi criticată, însă aceştia susţin şi vor susţine în continuare apropierea Ucrainei de Uniunea Europeană.

Ceea ce mă deranjează cu adevărat este, însă, atitudinea "Sfântului Putin" în raport cu, ceea ce numeşte el "presiuni asupra Ucrainei din partea UE". Totul e ok, dacă după concepţia lui Putin presiune înseamnă "eşti binevenit să călătoreşti liber în spaţiul european".

Marele noroc al Federaţiei Ruse este gazul pe care îl deţine (care sigur nu e infinit) - unealta perfectă pentru a şantaja şi face presiuni asupra statelor dependente din acest punct de vedere de Rusia, printre care se numără atât Ucraina cât şi Republica Moldova.

Dar să revenim la ale noastre... Anularea semnării acordului de asociere cu Uniunea Europeană la Vilnius a fost uşor de prezis. Un bandit ca Ianukovici nu ar refuza 20 de miliarde USD în schimbul dezamăgirii propriului său popor. Prea puţin i-ar păsa. Am auzit că ar fi vorba numai despre o susperndare temporară, dar să vedeţi că viitorul ne vă demonstra contrariul - acordul de asociere nu va mai fi semnat atâta timp cât la guvernare se va afla un grup de hoţi şi atâta timp cât la conducerea ţării se va afla un preşedinte demagog şi corupt.

Acelaşi viitor îl aşteaptă şi Republica Moldova: acordul este parafat, iar în ajunul semnării acestuia - anulat. Cât se poate de simplu. Mulţumim, preamărite Putin!